Cu totii stim epava din Costinesti.
Ea a apartinut celebrului Arisotel Onassis.
Nava a fost intentionat "esuata" in zona de nord a Costinestiului in anul 1968 printr-o intelegere intre Onasiss si capitan deoarece navei ii expirase de 2 ani dreptul de navigatie si s-a dorit incasarea asigurarii. Ca fapt interesant nava a fost construita in acelasi santier naval care a fost construit si Titanicul. Epava de la Costinesti este construita in anul 1942, pentru transport de marfuri, si lansata la apa sub numele "Empire Strength". (7355 tone) primul proprietar: Blue Star Line ltd, Londra.
In 1946 ajunge la Leyland & Co, sub numele "Saxon Star".Ea a apartinut celebrului Arisotel Onassis.
Nava a fost intentionat "esuata" in zona de nord a Costinestiului in anul 1968 printr-o intelegere intre Onasiss si capitan deoarece navei ii expirase de 2 ani dreptul de navigatie si s-a dorit incasarea asigurarii. Ca fapt interesant nava a fost construita in acelasi santier naval care a fost construit si Titanicul. Epava de la Costinesti este construita in anul 1942, pentru transport de marfuri, si lansata la apa sub numele "Empire Strength". (7355 tone) primul proprietar: Blue Star Line ltd, Londra.
In 1950, 1954, 1959, schimba din nou proprietarii, dar cu acelasi nume.
In 1961 estre redenumita "Redbrook".
In 1965 primeste numele EVANGELIA, sub pavilion grec.
La 15.10. 1968 esueaza pe litoralul romanesc. dauna totala...
Esuarea: Respectiva nava, venea cu viteza de croaziera de la larg, de la cateva mile, avand acelasi curs (orientare) pe care o are si acum, ca epava. A fost chemata prin radio si vizual, in mod repetat, fara vreun raspuns. Nava a esuat avand masina pusa pe mars inainte si carma zero. Vremea si vizibilitatea erau bune, marea nu era agitata, singura problema, s-a intamplat noaptea. La mal existau luminile localitatilor Mangalia, 2 Mai si Vama Veche, iar locul se afla la oarece distanta de ruta catre Bosfor. Concluzia: esuarea navei s-a facut deliberat.
Sunt multe legende urbane legate de Evangelia:
- nava ar fi fpost plina cu portocale cand a esuat, astfel ca la cateva saptamani dupa in Constanta se gaseau portocale la liber-alta legenda spune ca nava transporta butoaie cu masline si bauturi alcoolice;
- alta legenda spune ca gaura mare din nava e facuta da armata care a folosit nava ca tinta;
- altii spun ca gaura a fost facuta de o explozie interioara.
Mircea Ionescu de la GIS:
Fostul comandant la Grupului de Intervenţii şi Salvare (G.I.S.), Mircea Ionescu este persoana care în toamna anului 1968 a supravegheat şi executat acţiunea de salvare a navei Evangelia care a eşuat la Costineşti. Din declaraţiile sale reiese clar că proprietarii navei aveau ca plan exclusiv încasarea primei de asigurare, prin simularea unui sinistru naval. „La 15 octombrie 1968, la Grup a fost primit un semnal SOS, prin care o navă sesiza prin radio că se află în stare de dificultate. Marea era foarte calmă, vântul nu bătea cu forţă. Mesajul radio cuprindea pe lângă caracteristicile navei şi a încărcăturii, şi poziţia în care se afla la momentul semnalării stării de dificultate, adică latitudinea şi longitudinea.” Verificând pe hartă coordonatele transmise de navă, salvatorii de la GIS, au constatat că nava era eşuată undeva între Gura Portiţei şi braţul Sfântu Gheorghe, înaintând adânc pe uscat. După un nou contact radio, nava a transmis alte coordonate, de data aceasta indicând o poziţie undeva pe litoralul dintre Gura Portiţei şi zona Vadu.
„Echipajul salvatorului Voinicul s-a deplasat imediat către ultima poziţie semnalată de nava în dificultate. Din păcate, în punctul dat de coordonatele transmise nu a fost găsită nici o navă. Din nou s-a luat legătura cu nava Evangelia. De data aceasta nu a mai răspuns”, ne-a declarat Mircea Ionescu Tăcerea suspectă l-a determinat pe şeful GIS să solicite căutarea vasului aflat în dificultate, apelând şi la salvatorul Albatros (acesta avea pescajul mai mic decât Voinicul, şi putea să navige mult mai aproape de uscat). „Am început căutările în direcţia opusă coordonatelor date de greci. Bănuiam eu ceva.” Pornind spre sud, undeva în dreptul staţiunii Costineşti, a fost localizată nava Evanghelia. Aceasta era eşuată pe un petec de nisip, singurul de altfel din toată zona; în rest, malul şi fundul mării sunt predominant pietroase. Salvatorul Albatros a ajuns la nava eşuată pentru a duce la semnat contractul de salvare şi apoi a început verificările corpului navei. Echipajul salvatorului a fost primit foarte bine de marinarii greci, inclusiv de comandantul navei care era, surpinzător, de origine română. La un control al navei, salvatorii au găsit în magazia nr. 4 un motor naval de mici dimensiuni, ambalat, ce avea ca adresă de destinaţie portul Constanţa, (la Constanţa s-a dovedit ulterior că nimeni nu aştepta o asemenea marfă). Cambuza navei era plină cu alimente, ca pentru un voiaj de lungă durată.
„Nava de salvare Voinicul şi-a luat locul pe poziţie pentru a începe operaţiunea de dezeşuare”, spune comandantul Mircea Ionescu. „La nava Evanghelia au fost coborâte la apă ancorele şi lanţurile din dotare. Nava a fost debalastată şi totodată a fost deversată întreaga cantitate de apă tehnică şi apă potabilă din tancuri. S-a constatat că Evanghelia se uşurase bine în urma acestor operaţiuni.” Calculându-şi punctul cu precizie, nava salvator Voinicul s-a ancorat în larg şi a dat parâma de remorcă navei Evanghelia. După câteva ore de tras, Evanghelia plutea din nou, fiind dezeşuată. „Părea că toată lumea era mulţumită! După operaţiune, navele Voinicul şi Albatros s-au întors în Portul Constanţa pentru alimentare cu combustibil, urmând să se întoarcă a doua zi cu câţiva oficiali români ce doreau să se prezinte la locul eşuării. În zorii zilei următoare, nava de salvare Voinicul revine la locul eşuării. S-a calculat din nou punctul anterior faţă de nava asistată.” Poziţionându-se în locul de unde cu o zi înainte a tras nava de pe uscat, comandantul salvatorului a ordonat să se trimită din nou parâma de remorcă către Evanghelia pentru a trage nava mai mult în larg, deoarece în poziţia în care fusese lăsată nu avea loc de manevră.
Fostul comandant la Grupului de Intervenţii şi Salvare (G.I.S.), Mircea Ionescu este persoana care în toamna anului 1968 a supravegheat şi executat acţiunea de salvare a navei Evangelia care a eşuat la Costineşti. Din declaraţiile sale reiese clar că proprietarii navei aveau ca plan exclusiv încasarea primei de asigurare, prin simularea unui sinistru naval. „La 15 octombrie 1968, la Grup a fost primit un semnal SOS, prin care o navă sesiza prin radio că se află în stare de dificultate. Marea era foarte calmă, vântul nu bătea cu forţă. Mesajul radio cuprindea pe lângă caracteristicile navei şi a încărcăturii, şi poziţia în care se afla la momentul semnalării stării de dificultate, adică latitudinea şi longitudinea.” Verificând pe hartă coordonatele transmise de navă, salvatorii de la GIS, au constatat că nava era eşuată undeva între Gura Portiţei şi braţul Sfântu Gheorghe, înaintând adânc pe uscat. După un nou contact radio, nava a transmis alte coordonate, de data aceasta indicând o poziţie undeva pe litoralul dintre Gura Portiţei şi zona Vadu.
„Echipajul salvatorului Voinicul s-a deplasat imediat către ultima poziţie semnalată de nava în dificultate. Din păcate, în punctul dat de coordonatele transmise nu a fost găsită nici o navă. Din nou s-a luat legătura cu nava Evangelia. De data aceasta nu a mai răspuns”, ne-a declarat Mircea Ionescu Tăcerea suspectă l-a determinat pe şeful GIS să solicite căutarea vasului aflat în dificultate, apelând şi la salvatorul Albatros (acesta avea pescajul mai mic decât Voinicul, şi putea să navige mult mai aproape de uscat). „Am început căutările în direcţia opusă coordonatelor date de greci. Bănuiam eu ceva.” Pornind spre sud, undeva în dreptul staţiunii Costineşti, a fost localizată nava Evanghelia. Aceasta era eşuată pe un petec de nisip, singurul de altfel din toată zona; în rest, malul şi fundul mării sunt predominant pietroase. Salvatorul Albatros a ajuns la nava eşuată pentru a duce la semnat contractul de salvare şi apoi a început verificările corpului navei. Echipajul salvatorului a fost primit foarte bine de marinarii greci, inclusiv de comandantul navei care era, surpinzător, de origine română. La un control al navei, salvatorii au găsit în magazia nr. 4 un motor naval de mici dimensiuni, ambalat, ce avea ca adresă de destinaţie portul Constanţa, (la Constanţa s-a dovedit ulterior că nimeni nu aştepta o asemenea marfă). Cambuza navei era plină cu alimente, ca pentru un voiaj de lungă durată.
„Nava de salvare Voinicul şi-a luat locul pe poziţie pentru a începe operaţiunea de dezeşuare”, spune comandantul Mircea Ionescu. „La nava Evanghelia au fost coborâte la apă ancorele şi lanţurile din dotare. Nava a fost debalastată şi totodată a fost deversată întreaga cantitate de apă tehnică şi apă potabilă din tancuri. S-a constatat că Evanghelia se uşurase bine în urma acestor operaţiuni.” Calculându-şi punctul cu precizie, nava salvator Voinicul s-a ancorat în larg şi a dat parâma de remorcă navei Evanghelia. După câteva ore de tras, Evanghelia plutea din nou, fiind dezeşuată. „Părea că toată lumea era mulţumită! După operaţiune, navele Voinicul şi Albatros s-au întors în Portul Constanţa pentru alimentare cu combustibil, urmând să se întoarcă a doua zi cu câţiva oficiali români ce doreau să se prezinte la locul eşuării. În zorii zilei următoare, nava de salvare Voinicul revine la locul eşuării. S-a calculat din nou punctul anterior faţă de nava asistată.” Poziţionându-se în locul de unde cu o zi înainte a tras nava de pe uscat, comandantul salvatorului a ordonat să se trimită din nou parâma de remorcă către Evanghelia pentru a trage nava mai mult în larg, deoarece în poziţia în care fusese lăsată nu avea loc de manevră.
Uimitor, la momentul întinderii parâmei de remorcă s-a constatat că Evanghelia era din nou pusă pe uscat, de data aceasta mult mai adânc. Lui Ionescu acest fapt i s-a părut foarte suspect căci, spune el, “marea nu a fost deloc agitată, vântul nu a bătut cu putere, ca să poată împinge nava înapoi pe uscat”. Având o vastă experienţă cu grecii, comandantul Mircea Ionsecu a devenit suspicios şi a trimis rapid un scafandru să verifice pupa navei Evanghelia. Scafandrul a raportat că elicea navei era avariată proaspăt, semn că motorul a fost pus pe „toată viteza înainte”, astfel că elicea a fost avariată de fundul apei. „În acel moment am stopat salvarea şi s-a intrat în litigiu cu armatorul grec.” După nici 24 de ore, echipajul a părăsit vasul definitiv, plecând ulterior şi din România. „În astfel de situaţii nava revine statului pe litoralul căruia se află, mai ales dacă statul respectiv a intervenit cu nave de salvare proprii. Nava fiind abandonată, statul român a recuperat de pe ea motorul aflat în cala magaziei nr. 4, lenjeriile de pat şi alte bunuri ce au intrat în depozitele Navrom Constanţa” ne-a mai spus comandantul Mircea Ionescu.
Pe 6 ianuarie 1969, o navă soră cu Evanghelia, pe nume Anastasia, a eşuat în condiţii identice la Movila Sara (zona Constanţa Sud-Agigea). Singura diferenţă că a fost ales un timp nefavorabil, care, totuşi, în situaţii clasice de navigaţie nu ar constitui motiv de eşuare. Aceste eşuări sunt o practică curentă a armatorilor greci pentru obţinerea primelor de asigurare. În cazul navei Evanghelia asiguratorii au refuzat să mai acorde prima armatorului grec, în urma consultărilor făcute de salvatorii români."
Un articol de Ştefan KOSTOFF:
"Intenţiile urmaşilor armatorului grec Aristotel Onasis de a revendica epava Evanghelia de la Costineşti sunt date peste cap de ieşirea la rampă a celui ce a încercat şi salvat iniţial nava în momentul eşuării. După mai bine de 38 de ani de la producerea evenimentului naval din dreptul staţiunii Costineşti, povestea epavei Evangelia iese din nou din anonimat, odată cu zvonurile potrivit cărora, avocaţi români angajaţi de urmaşii familiei Onasis umblă să dea statul român în judecată, cerând despăgubiri de ordinul a milioane de dolari. Invenţia grecească cu tentă de mare şarlatanie are la bază o aşa-zisă donaţie pe care Onasis ar fi făcut-o statului român, adică tocmai epava Evangelia. Considerând-o donaţie şi nu navă abandonată, grecii cred de cuviinţă să tragă la răspundere statul român că nu a avut grijă de „cadoul” făcut, mai ales că imaginea respectivei epave a fost mult mediatizată ca simbol al staţiunii turistice Costineşti. "
Pe 6 ianuarie 1969, o navă soră cu Evanghelia, pe nume Anastasia, a eşuat în condiţii identice la Movila Sara (zona Constanţa Sud-Agigea). Singura diferenţă că a fost ales un timp nefavorabil, care, totuşi, în situaţii clasice de navigaţie nu ar constitui motiv de eşuare. Aceste eşuări sunt o practică curentă a armatorilor greci pentru obţinerea primelor de asigurare. În cazul navei Evanghelia asiguratorii au refuzat să mai acorde prima armatorului grec, în urma consultărilor făcute de salvatorii români."
Un articol de Ştefan KOSTOFF:
"Intenţiile urmaşilor armatorului grec Aristotel Onasis de a revendica epava Evanghelia de la Costineşti sunt date peste cap de ieşirea la rampă a celui ce a încercat şi salvat iniţial nava în momentul eşuării. După mai bine de 38 de ani de la producerea evenimentului naval din dreptul staţiunii Costineşti, povestea epavei Evangelia iese din nou din anonimat, odată cu zvonurile potrivit cărora, avocaţi români angajaţi de urmaşii familiei Onasis umblă să dea statul român în judecată, cerând despăgubiri de ordinul a milioane de dolari. Invenţia grecească cu tentă de mare şarlatanie are la bază o aşa-zisă donaţie pe care Onasis ar fi făcut-o statului român, adică tocmai epava Evangelia. Considerând-o donaţie şi nu navă abandonată, grecii cred de cuviinţă să tragă la răspundere statul român că nu a avut grijă de „cadoul” făcut, mai ales că imaginea respectivei epave a fost mult mediatizată ca simbol al staţiunii turistice Costineşti. "
