La pas, prin Gradina Publica din Braila

Pentru weekend am ales o destinatie mai verde, mai aproape de apa, si bineinteles cat mai indepartata de Bucuresti. Astfel am ajuns eu pana la....Braila.
Nu e prima data cand ajung in acest oras, dar de fiecare data am acelasi sentiment ...de prima oara !

Cate ceva despre istoria acestui oras puteti gasi AICI, cu ajutorul WIKIPEDIA .

Vremea frumoasa, inca necaniculara, mi-a permis sa iau orasul la picior, si sa descopar ce imi scapase pana acum.

Plimbarea am inceput-o cu Centrul Istoric - strada Mihai Eminescu.


In directia catre Dunare, la capatul strazii se afla Teatrul Maria Filotti



 Un balcon prin de muscate....nu m-am putut abtine!


Mai departe, am traversat Piaţa Traian - oaza de verdeaţă şi relaxare a brăilenilor încă din cele mai vechi timpuri. Aici veţi putea admira:

Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril care, în timpul ocupaţiei otomane, a fost geamie. În anul 1831, după ce oraşul Brăila a revenit Ţării Româneşti, geamia otomană a fost transformată în biserică ortodoxă, fiind astfel unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din România.

Monumentul lui Traian, grupul statuar a fost ridicat în anul 1906 pentru a marca împlinirea a optsprezece veacuri de la cucerirea Daciei de către armatele Împăratului Traian.

Orologiul din Piaţa Traian, a fost ridicat în anul 1909 pe cheltuiala lui P. Naum Petru. În anul 1939, Ceasul Brăilei, valora 200.000 lei iar în 2011 a fost trecut în patrimoniul oraşului, beneficiind de lucrări de renovare prin intermediul cărora i s-a redat strălucirea de altă dată.






Urmatoarea oprire a fost la Gradina Publica. Aici e locul de recreere al brailenilor de ieri si de azi si se intinde pe o suprafata de 6.6 ha, ocupand locul fostei cetati a Brailei, care a disparut dupa cucerirea ei de catre rusi in 1828. Situata pe un punct inalt al malului dunarean este locul perfect pentru a admira Dunarea si Muntii Macinului, la umbra copacilor ce adapostesc sub coroana lor Casa Memoriala Panait Istrati, Chioscul Muzicii, Ceasul Floral, fostul Cazinou, Casteul de Apa, fantana arteziana sau busturile lui Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu si Panait Istrati.

Casa Memorială Panait Istrati a fost amenajată în fosta locuinţă a grădinarului, aici vizitatorii pot vedea masa şi intrumentele de lucru, biblioteca şi unele din obiectele ce i-au aparţinut scriitorului brăilean.

Chioşcul Muzicii aparţine arhitecturii urbane moderne, îmbinând organic structura metalică, ornată în stil Art Nouveau, ce susţine cupola, în mijlocul căreia tronează lira.

Castelul de Apă a fost ridicat între anii 1912 şi 1913, ca o construcţie modernă formată din centuri şi contraforţi, ce îmbracă la exterior rezervorul cilindric de 2000 mc. În anul 1982 , construcţia a primit destinaţia de spaţiu pentru alimentaţia publică. Cu această ocazie s-a demontat cupola originală şi stâlpii interiori de susţinere ai rezervorului, s-au ridicat două turnuri cilindrice amplasate simetric, dotate cu scări exterioare şi ascensoare.

Castelul de Apa a fost construit la 1868 si alimenta cu apa tot orasul Braila. Apa se pompa pana sus si, de acolo, prin cadere alimenta toate locuintele brailene. A functionat apoi pe post de clopotnita care anunta dezastre (inundatii, incendii etc.). Apoi au venit comunistii. Castelul de Apa a fost in posesia Primariei si dupa revolutie, pana cand s-au facut niste romanisme clasice si a ajuns in posesia unui cunoscut om de afaceri.
Castelul de Apa avea, prin anii 1990, la parter o berarie, o cofetarie la primul etaj, un restaurant la al doilea etaj si un bar rotitor la ultimul etaj. A fost primul bar rotitor din Europa si cel mai inalt. Apoi s-a construit cel din Galati care este si mai inalt.
Problema Castelului de Apa este alta. Cat timp a stat in posesia omului de afaceri, acesta atragea turisti, localnici si era in perfecta stare. Dupa ce Primaria Braila l-a castigat in instanta si l-a inchis, acesta este in paragina. “Nu sunt bani pentru restaurare, trebuie facuta o expertiza etc.”, sunt textele binecunoscute.
Oare nu era mai bine sa-l cedeze cuiva care are bani si de expertiza, si de restaurare si care-l poate reintroduce in circuit si poate plati taxe la bugetul local pentru asta? Inteleg ca nu sunt bani pentru restaurari si amenajari. Dar daca unii au si vor sa faca, de ce nu sunt lasati? Preferam sa vizitam ruine in loc sa salvam cu bani privati ce se poate inca salva?


 



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...