TARGU JIU

No uite asa plecaram de la Pestera Muierii catri urmatoarea oprire, Targu Jiu. 

Tot nu-mi venea sa cred ca in sfarsit ajung sa vad si eu minunatiile lui Brancusi. Era acel sentiment, cand citesti despre frumoasele monumente si locuri, despre vremurile pe care le-au infruntat, cand vezi pozele in manuale, pe internet, la televizor,…..dar in final ramai cu dorinta arzatoare ca ai fi vrut sa le vezi si tu, sa le simti si tu, sa le atingi si tu.

Pentru mine a fost o multumire pe care nu o pot descrie, sa pot ajunge in locuri unde nu credeam ca pot ajunge. Acesta a fost un pas mic, a fost doar inceputul.

Prima oprire a fost la Coloana Infinitului. Parcul in care se afla era curat ca lacrima, iar monumentul pur si simplu sclipitor.

Coloana fara Sfarsit sau a Recunostintei, cu o inaltime de 29,35 metri, este realizata din 15 module romboidale din fonta, fixate pe un ax din otel si este considerata un fel de "testament spiritual" al lui Constantin Brancusi. Coloana creata prin suprapunerea unor elemente simetrice, este inspirata din stalpii caselor taranilor romani. Coloana este un adevarat axis mundi menit parca sa sprijine in vesnicie bolta cerului.

Brancusi a cioplit mai multe coloane din lemn, inca din 1918, dar socotea ca doar coloana din metal de mari dimensiuni a atins un caracter de perfectiune definitiv.

Coloana, care aminteste de brazii descoronati din cimitirele gorjene, simbolizeaza recunostinta fara de sfarsit fata de eroii gorjeni cazuti in timpul Razboiului de intregire.

Brancusi a cioplit el insusi in august 1937 modelul din lemn de tei al unui modul inalt de 1,80 m. Conceptia tehnica a monumentului ii apartine inginerului Stefan Georgescu Gorjan, care a coordonat in 1937 operatiile de turnare a modulelor si frabricare a stalpului la Atelierele Centrale Petrosani, in perioada sept-oct, precum si montajul de la Targu Jiu din oct-nov. Alamirea s-a realizat in iun-iul 1938 sub supravegherea artistului.

Coloana a fost inaugurata la 27 oct 1938. In anii 50 s-a incercat daramarea ei, fara succes. A fost remetalizata in anii 1965-66, demontata in sept 1996 si restaurata in dec 2000.

Despre acest monument, Brancusi scria: “Coloana fara sfarsit este asemeni unui cantec etern care ne duce in infinit, dincolo de orice durere si bucurie factice”.

Constantin Brancusi (1876-1957) a fost fara indoiala un sculptor desavarsit, cu o influenta deosebita asupra viziunii sculpturale a epocii sale, nascut in judetul Gorj.

Celelalte doua opere ale sale se gasesc in Parcul Central. 

Poarta Sarutului, cea de-a doua componenta a Ansamblului de la Targul Jiu, are o inaltime de 5,13 m si lungime de 5,45 m si a fost realizata din travertin de Banpotoc, cu contributia a doi cioplitori in piatra. Ca semnificatie, reprezinta trecerea spre o alta viata, iar motivul de pe stalpi reprezinta ochii care privesc in interior.

Happy....baby!

Daca tot eram la locul potrivit….pupiceii inainte!

Cea de-a treia - Masa Tacerii, este realizata din calcar si se spune despre ea ca este masa la care soldatii stau inainte de confruntarea cu inamicul. De altfel, intregul ansamblu este un omagiu adus soldatilor eroi decedati in timpul primului Razboi Mondial. Masa Tacerii este urmata de Aleea Scaunelor, simbolizand martorii fara implicare ai razboiului.

Aleea Scaunelor leaga Masa Tacerii de Poarta Sarutului. Axa care pleaca de la Masa Tacerii, prin Poarta Sarutului si se opreste la Coloana Infinitului, Brancusi a denumit-o „Calea Eroilor” si simbolizeaza drumul parcurs de la inceputul pana la sfarsitul vietii. 

Aleea Scaunelor

Aleea Scaunelor

De la Masa Tacerii, am luat-o frumos pe aleea de langa Jiu, catre faimoasa insulita (unde stiam ca au facut nunta Andra si Catalin Maruta). Foarte frumos amenajata, dar mai ales restaurantul este mirific. Si sa rezist eu, sa nu ma pozez pe covorul rosu intins special pentru mine? Neah…..

 Dar ce era mai grav (daca nu chiar foarte grav), era ca déjà trebuia sa gasim un loc de cazare. Dupa prima zi, atatia kilometrii, atatea treceri de la o temperatura la alta (de la pesteri), oboseala isi spunea cuvantul.

Am plecat din Tg Jiu, convinsi ca putem gasi ceva la iesirea din oras. Eram si mai convinsa ca a doua zi voi trece Carpatii…cand colo….i-am trecut “din prima seara”. Nu reuseam sa gasim ceva, zona era destul de pustie, pe langa faptul ca-ti dadeai seama ca nu abunda in bunastare.

Obositi, eu una un pic crispata, nu puteam decat admira Defileul Jiului, ca de pensiuni nici vorba. Peste tot numai tuneluri de minerit, unele erau chiar pentru trenurile de calatori, per total insa mi s-a parut mai abrupt, si mai stancos in comparatie cu Defileul Oltului.

Am ajuns si la Lainici….unde nu aveai unde sa arunci un ac. In pajistea dinaintea Manastirii, era un chefalau de rromi, de zici ca era vreo sarbatoare. Acolo era si o pensiune….insa am tinut cu toata oboseala inainte. Pentru moment am oprit si la Manastire (la poarta ei, de fapt), dar am renuntat la vizitarea ei, pentru ca déjà eram ingrijorata.

Intr-un final am ajuns tocmai in Petrosani, si am reusit sa ne cazam la un hotel aflat la intrarea in oras. Am mai avut putere sa iesim si in oras, sa mancam. M-a impresionat foarte placut central orasului. Partea pietonala era in plina amenajare, cu tot cu fantani iar bisericile erau frumos luminate. Oamenii erau destul de linistiti si foarte primitori. 

Ce sa-mi faci....mi-a placut taboul!

Privelistea magnifica din balconul nostru

Petrosani

Petrosani