CLUJ NAPOCA partea 1

Si aici avem.......o vedere minunata catre Cluj

Recunosc ca m-am documentat pentru acest oras...zile in sir. Nu stiam de unde sa-l incep, cum sa schitez un traseu prin care sa reusesc sa pot vizita cat mai multe sau chiar toate obiectivele. Am incercat destule variante: harti, streetview, mai aveam un pic si-l invatam centimentru cu centimetru. Vroiam sa stiu cat mai multe despre acest oras, dar mi-am dat seama ca nu am prea multe sanse. Este un oras care se gusta pe indelete, bucata cu bucata. Are povestea lui, pe care nu o poti invata in 2-3 zile acasa, sau/si alte 2-3 zile pe teren.

*O parte din materialele de care m-am ajutat le aveti in josul paginii.

Cu ce am inceput? Ei bine cu una din emblemele orasului: Catedrala Ortodoxa

TURDA

*Turda, fosta localitate Potaissa, atestată din anul 1075, a fost una dintre cele mai importante oraşe romane, şi cel mai important centru de exploatare a sării din Transilvania. Exploatarea sistematică a început în perioada ocupaţiei romane, şi a scăzut după 1840, datorită concurenţei salinei Ocna Mureş. În 1992 Salina Turda a intrat în circuitul turistic. Este o staţiune balneară cu 15 lacuri sărate formate prin surparea tavanelor vechilor exploatări de sare, indicată pentru tratarea afecţiunilor aparatului locomotor, bolilor neurologice, ginecologice şi cardiovasculare. 

*Castrul roman de pe dealul Cetăţii (parţial vizitabil) are dimensiuni incredibile: 573 m lungime şi 408 m lăţime, era aprovizionat cu apă printr-o conductă de tuburi de teracotă. La data de 9 aug.1601, din ordinul comandantului imperial Giorgio Basta, pe câmpia din apropierea oraşului a fost ucis Mihai Viteazul. Monumentul ridicat în amintirea lui, are o înălţime de 16m şi a fost înaugurat în anul 1977. Oraşul a fost declarat municipiu în 1968. Muzeul de istorie este singurul palat (al familiei Bathory) de la sf. sec. XV-XVI, păstrat în Transilvania. A fost construit în stil gotic şi în 1560 a găzduit Dietele Transilvaniei. Biserica reformată a fost ridicată pe timpul domniei regelui Sigismund de Luxemburg (1377-1437). Turnul ei cu înălţimea de 60 m, a fost construit între anii 1904-1906. Biserica Romano-Catolică construită în sec.al XV-lea are o lungime de 50m şi lăţime de 18,2 m. În perioada 1912-1990 între Turda şi Abrud a funcţionat transportul de persoane şi mărfuri pe linie îngustă de cale ferată. Spre regretul multora "mocăniţa" astăzi este doar o amintire.

Pentru a identifica mai bine obiectivele turistice ale orasului Turda am folosit harta de mai jos:

Obiective turistice:
- Castrul roman Potaissa - zona Cetate
- Salina Turda - zona Turda Nouă-Durgău
- Palatul princiar din Turda (Muzeul de Istorie) - zona Centru
- Biserica Reformata-Calvina din Turda-Veche ("Biserica cu turn") - zona Centru
- Teatrul Municipal Din Turda - zona Centru
- Statiunea balneo-climaterica - zona Bai Sarate
- Mormantul lui Mihai Viteazul

In departare se observa Cheile Turzii

AIUD

Dupa inca o noapte de odihna pe taramuri indepartate, ne pregatim de avant catre a 4-a zi de "alergare". Seara trecuta gasisem cazare inafara orasului Alba Iulia, chiar aproape de Santimbru, la pensiunea Benstar, asa ca ne aflam oarecum intre orase. Am dat bice catre Aiud.

Ce avem de vizitat aici? 

Ei bine, primul si principalul obiectiv a fost Cetatea Aiudului.

ALBA IULIA - Cetatea Marii Unirii

Urmatoarea, si principala oprire in judetul Alba a fost in orasul Marii Uniri. Usor, usor, reusesc sa bifez orasele ce au o legatura foarte stransa cu data de 1 Decembrie dar si cu marea sarbatoare a tuturor romanilor.
Atunci când spui Alba Iulia, spui în primul rând istorie – daci, romani, Apulum, Mihai Viteazu, nobilime transilvăneană, Horea, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, unire, 1918, încoronare. Este oraşul în care mândria de a fi român este mai puternică decât oriunde altundeva. Este locul unde cel puţin o dată pe an, de 1 Decembrie, sentimentul naţional ce a dăinuit în strămoşii noştri şi a împins naţiunea către Marea Unire de la 1918, renaşte în fiecare dintre noi.

Nu am întâlnit niciunde, în altă parte, atâtea dovezi istorice ale faptului că ne tragem din oameni destoinici şi curajoşi, eroi a căror memorie trebuie respectată. Este de datoria fiecărui român să-şi cunoască istoria, chiar dacă nu este în totalitate mândru de ea, chiar dacă nu acceptă anumite greşeli făcute în trecut, chiar dacă nu este mulţumit de actualii conducători. Ca să ştim încotro ne îndreptăm, trebuie mai întâi să cunoaştem de unde venim şi nu putem face asta decât cunoscându-ne istoria, iar să cunoşti istoria românilor fără să vizitezi Alba Iulia este aproape imposibil.

Dupa ani intregi de munca si restaurare, Cetatea isi arata adevarata valoare si te asteapta cu toate portile deschise, mai frumoasa ca oricand. Pregateste-te de o lectie de istorie total neconventionala, traita pe viu, alaturi de oamenii si personajele care au scris-o si infaptuit-o, in locurile binecuvantate in care cetatea respira aerul istoriei.

SEBES

In judetul Alba prima oprire o facem la Sebes.

Pentru ca am nimerit o zi foarte aglomerata…numai tiruri, masini mari, haos la semafoare….ba in stanga, ba in dreapta, am vizitat ce ne-a aparut in cale.

Cum ar fi….Biserica evanghelica. Oricum nu era asa greu de omis.

 

Constructia bisericii a inceput inainte de 1241, fiind conceputa ca o biserica. Dupa invazia tatarilor, constructia ei a fost continuata, insa s-au inclus si elemente de gotic timpuriu. O valoare realizata in stil gotic transilvanean este corul, construit intre 1361-1382, cu o bogata plastica decorativa (reliefuri, statui). In cor se afla un mare atlar poliptic cu picturi si sculpturi, realizat intre 1518-1526, in faza trecerii de la gotic la Renastere.

Recunosc ca, ce m-a atras in Sebes, a fost Rezervatia Rapa Rosie. De cand am vazut-o promovata la tv, am trecut-o pe lista must-see.

Mai multe informatii despre ea gasiti si pe Rapa-rosie.ro

Rezervatia este situata la 3 km de orasul Sebes la poalele dealului Plesii. Se intinde pe o lungime de 800m, are o inaltime maxima de 125m si are o suprafat de 10ha. Culoarea rosie este rezultatul unui mediu puternic exidant. Din punct de vedere geologic aici se dezvolta o serie de depozite foarte slab cimentate, gresii slab consolidate ce se dezagrega cu usurinta generand nisipuri.

In decursul timpului Rapa Rosie a fost complet dezgolita de haina sa vegetala. Apele de suprafata au inceput opera lor de erodare si transport, sculptand in carnea Pamantului formele ciudate ale unor piramide colorate in rosu. Fenomene asemanatoare, cu rezultate identice, se mai intalnesc doar in Muntii Tirolului si in Marele Canion al raului Colorado din America de Nord.

Nu am reusit sa ma aproprii prea mult....se lucra prea intens la autostrada, si nu se putea trece....cel putin nu ne-am mai riscat. Asta-i tot ce am putut prinde:

preluata http://calatorii.myfreeforum.ro

preluata http://calatorii.myfreeforum.ro

ORASTIE

Ca si prima dimineata a minunatului concediu, si a doua, a fost pe masura. Cred ca pentru oricine o dimineata privita pe geam, dintr-un pat confortabil, sau chiar de la balcon, cu un peisaj ce ti se pare ireal de parca asa ceva puteai vedea doar intr-o poza numai buna de desktop, este mai mult decat si-ar putea dori.

Mie asta mi s-a intamplat. Mirosul, aburul zilei ce statea sa inceapa….acolo l-as fi oprit…acolo m-as fi oprit si eu. Sa privesc Cetatea Devei de la balconul meu (cu muscate cu tot) a fost…

Ma trezesc din « betia diminetii » si incep sa-mi regrupez bagajul. Ne grabim un pic sa predam camera, si oprim la primul MC pentru micul dejun. Ce-i drept aveam nevoie si de o leaca de internet (de parca aveam nevoie de semnal J) !

Ne punem la punct cu stirile si cu stomacul, asa ca suntem gata de drum. Am preferat sa nu mai oprim prin oras, mai faceam poze din mers.

Urmatorul obiectiv pe lista era orasul Orastie.

La intrarea in oras, pe partea dreapta, suntem intampinati de monumentul denumit “Semn Dacic” (Sabia Dacica-Falx Dacica). Este creatia sculptorului Nicolae Adam si reprezinta cea mai redutabila arma de lupta a stramosilor nostri. Monumentul anunta intrarea in Orastie, simbolizand totodata poarta de intrare in inima civilizatiei dacice din Muntii Orastiei. Argumentul decisiv al lucrarii l-a constituit simbioza daco-romana realizata in urma celor 2 razboaie (101-102, 105-106). Semnul dacic a fost dezvelit in vara anului 2007, cu ocazia comemorarii celor 1900 de ani de la moartea regelui.

Aceasta arma este raspandita in toate tinuturile geto-dacilor fiind exportata si in lumea celto-germana si sarmatica. Avea lama lunga si ingusta, ascutita pe partea concava si prevazuta cu un maner de lemn sau de os, foarte potrivita pentru taiere si spintecare si mai putin pentru impungere. Unele exemplare descoperite prezinta santuri de scurgere a sangelui si incrustatii pe lama. Varianta mai scurta se numea Sica (in limba daca) iar cea lunga (cu o lungime medie intre 0,6-0,7 cm) se numea FALX (in limba latina). Falxul era curbat inspre treimea anterioara ceea ce o facea deosebit de eficace impotriva ligamentelor picioarelor inamicilor.

Falxul in sine este o arma inspaimantatoare: lama curbata asemenea unui cosor asezata la capatul unui maner de lemn se dovedea a fi o arma mortala in mainile uni luptator bun si toate populatiile care inconjurau tara dacilor au invatat sa se teama de ea.

  

Orasul Orastie detine cea mai importanta si valoroasa zona arhitecturala din judetul Hunedoara. Aici s-a stabilit ordinul franciscanilor care a contribuit la rapida dezvoltare a zonei. Aspectul medieval al orasului Orastie dainuie in linii mari pana in zilele noastre. Cel mai important punct din oras era Piata Centrala. In secolul al XIX-lea conducerea orasului a luat masuri de schimbare a unor elemente arhitecturale, schimbari vizibile si in prezent. Casele care marginesc Piata Centrala pastreaza elemente ale arhitecturii sasesti: cladiri masive, cu 1 - 2 nivele, avand porti mari ce ascund curtile interioare. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in centrul orasului, au fost costruite case ce apartineau unor oameni instariti, mutati de la periferie spre centru. Cele mai aspectuoase astfel de case sunt: Casa Dr. Cornel David, Casa farmacistului Nicolae Vlad, Casa intreprinzatorului de constructii Nicolae Parau, Casa Dr. Ioan Mihu, Casa Dr. Aurel Vlad, Casa invatatorului Ioan Branga, Casa Vulcu.

Cetatea Orastiei

Situata pe strada N. Balcescu, construita in preajma anului 1300. Atestata documentar in 1544 de catre Sebastian Munster, iar pe la 1560 de catre Giovanandrea Gromo. A fost distrusa de navalirile turcesti, partial sau total, in repetate randuri. In anul 1572, principele Transilvaniei Stefan Bathori incredinteaza cetatea spre grija si paza Universitatii Sasesti din Sibiu, deplangand starea de paragina in care se gasea. Formata din: zid de piatra intarit in interior cu arcade, sant de apa, turnuri si bastioane plasate in exteriorul incintei. Bastioanele erau folosite pentru pastrarea prafului de pusca, a alimentelor, tortura dusmanilor si raufacatorilor, un bastion avea chiar si cuptor de copt painea. Ultima restaurare a avut loc in 1735, cand si-a pierdut rolul militar. Astazi, partea centrala a cetatii este ocupata de cele doua biserici, reformata si luterana. Biserica reformata calvina reprezinta cel mai vechi edificiu religios functional al orasului.

DEVA

Nu era tocmai in plan un traseu catre Deva, dar aveam totusi habar de cate ceva, nu mergeam chiar in neant.

Am nimerit exact pe centura Devei asa ca prima oprire a fost mai in nordul orasului, la poalele Cetatii. De aici se faceau urcari cu telecabina catre Cetate. Insa pe mine m-a atras altceva.

Este binecunoscut faptul ca orasul Deva a fost capitala gimnasticii romanesti. De 30 de ani, la Deva se da ora exacta in gimnastica europeana si mondiala. La periferia orasului, departe de agitatia si zgomotul aglomeatiilor urbane, se afla locul unde cele mai buna gimnaste din Romania lupta sa duca mai departe traditia performantei, instituita la Deva in 1978. 


Grupul statuar al gimnastelor aflat la intrarea in oras il face atent si pe un necunoscator ca se afla intr-un loc care se identifica intru totul cu momentele de glorie ale sportului romanesc. Pe strada care urca spre Cetate, in vecinatatea Parcului, se gaseste Colegiul National Sportiv Cetate Deva, care gazduieste lotul olimpic feminin. Pazita de vestigiile istorice, exact la baza Dealului Cetatii se afla sala unde zeci de generatii au invatat pretul succesului. Cladirea se pastreaza neschimbata inca de pe vremea sotiilor Bela si Martha Karoli, cei care au gandit acest proiest. 6 luni a durat construirea salii olimpice, timp record pentru anul 1978.

In fata Salii Olimpia, avem busturile din bronz ale gimnastelor. Dezvelirea a avut loc la 15 mai 2008. Lucrarile au inceput in primavara lui 2007 si sunt creatia artistului Ioan Seu. 15 sculpturi de bronz, reprezentand 11 gimnaste si 4 antrenori. Fiecare portret are intre 42-43 cm inaltime si cantaresc 20-23 kg. Sunt amplasate pe soclu de granit, cu inaltime de 1.80 m si sunt luminate de reflectoare.

Dupa o astfel de zi torida, si atatea locuri vizitate, chiar aveam nevoie de o pauza. Asa ca ne-am oprit in zona, la o pensiune aflata la poalele dealului cetatii. Am intalnit 2 doamne foarte primitoare si foarte amabile. Ne-au ajutat si cu indrumari catre locurile ce merita vizitate in oras. Uimitor, prima pe lista must-see a fost fantana din Piata Victoriei, situata in fata Casei de Cultura. De ce oare m-ar atrage asa mult o fantana? Se pare ca avea un program fffffff special intre 21:30 si 22:00.

Si ce program…..am crezut ca am ajuns prin Las Vegas ! (n-as vrea sa exagerez, dar chiar a fost o impresie placuta)

Iata ce poate sa faca :

CASTELUL CORVINILOR

Am lasat Tara Hategului in urma, si am plecat catre urmatorul obiectiv, minunatul, mirificul..... Castel al Corvinilor.

De cand il admir in imagini, acum mi-a venit randul sa il si « pipai » J.

De la Manastirea Prislop pana la Castel am facut aproximativ o ora. Nici bine nu am intrat in orasul Hunedoara ca am dat de alte palate si castele.

Castelul Huniazilor este monumentul remarcabil si marca turistica a judetului Hunedoara. Este o constructie impunatoare, inalta, cu turnuri, turnulete, ferestre si balcoane, ce a fost transformata in muzeu. Castelul Huniazilor a fost cladit de catre Iancu de Hunedoara, in secolul XV, pe locul unei intarituri mult mai vechi ce se afla pe o stanca, inconjurata de apele paraului Zlasti.

Documentele vremii amintesc existenţa unei fortificaţii, pe actualul amplasament al castelului, odată cu secolul XIV, castrul regal având o formă elipsoidală şi în aripa de nord un turn de refugiu, barat pe latura de sud cu un zid de piatră.Această posesiune a familiei de Anjou, intră în proprietatea familiei Corvin la începutul secolului XV, mai precis în anul 1409, în vremea cneazului Voicu, sub forma unei donaţii care cuprindea cetatea şi domeniul Hunedoarei. 

Fiul lui Voicu, Ioan de Hunedoara amplifica constructia existenta in secolul XIV, in urma a doua etape de constructie, rezultand o noua incinta, prevazuta cu 7 turnuri de aparare.

TARA HATEGULUI

A doua zi, am pornit catre minunata Tara a Hategului.

Ţara Haţegului se află la întretăierea Banatului cu Oltenia, mărginită, la sud, de Munţii Retezat, la est şi nord-est, de Munţii Şureanu, la vest, de Munţii Ţarcu, iar la nord de Munţii Poiana Ruscă.

Ţara Haţegului este una dintre regiunile cu cea mai mare încărcătură istorică din România, aici găsindu-se câteva dintre cele mai importante monumente de arhitectură şi arheologie din ţară.

Tarii Hategului i s-a atribuit titlul de "Geopark al Dinozaurilor" pentru "exceptionala valoare a mostenirii geologice si contributia la dezvoltarea durabila a teritoriului".

Ţara Haţegului a ajuns cunoscuta pe plan mondial datorită dinozaurilor pitici care au populat zona - pe atunci o insulă în Marea Tetis - în perioada cretacicului. Discovery Channel şi alte posturi internaţionale de televiziune au difuzat în ultimii ani mai multe documentare consacrate acestor dinozauri de dimensiuni reduse.

Cel mai vechi grup de biserici haţegane este cel constituit din lăcaşurile datând din secolele XII-XIII:  Biserica din Streisângeorgiu, Biserica din Densuş, Biserica din Ostrov, Biserica din Sântămăria – Orlea, Biserica din Strei.

O imaginara trecere de la Sarmizegetusa romana pe la Densus –ul medieval, ajungand la unul dintre multele castele ale legendarilor Candea, Nopcsa ori Mara, mergand spre Retezat si Tarcu, face imposibila neobservarea depresiunii, pigmentata cu daruirea recenta a lucrarilor hidroenergetice, ca apoi sa urmezi la locuri de meditatie, unice prin forma lor: vestita cetate de Colt cu biserica acesteia de curte dela Suseni – Rau de Mori ori sa ajungi in paradisul special al Prislopului, ce se prezinta ca unul dintre centrele de rezistenta ale ortoxismului, azi unul din cele mai importante locuri de pelerinaj monastic ale Transilvaniei.

Prima oprire a fost la Santamarie Orlea. Aici avem Biserica Reformata  odinioară ortodoxă, care se numără printre cele mai vechi biserici din spaţiul românesc, fiind ridicată către sfârşitul sec. XIII. Alcătuită dintr-o navă tăvănită, din turn pe faţada de vest şi un altar dreptunghiular boltit în cruce pe ogive, prezintă forme arhitectonice specifice tranziţiei de la romanic la goticul timpuriu. La interior se află un valoros ansamblu de pictură murală (1311 şi cca. 1400).

Tot in localitate gasim si Castelul Kendeffy. A fost construit de catre familia Kendeffy in 1782, o familie de nobili foarte bogati la acea vreme, care aveau nevoie de o resedinta in Tara Hategului. Edificiul a fost nationalizat in 1946 de catre comunisti, iar in anul 1982 castelul a fost preluat de catre administratia judeteana Hunedoara si transformat in hotel. Familia Candea, devenita Kendeffy, este cea care a influentat puternic viata economica, sociala si cultural a zonei timp de mai multe secole. Proprietatile se intindeau pe zeci de mii de hectare, iar multe din cladirile din Sintamaria Orlea, intre care si celebrul castel, au fost construite de aceasta.

TARGU JIU

No uite asa plecaram de la Pestera Muierii catri urmatoarea oprire, Targu Jiu. 

Tot nu-mi venea sa cred ca in sfarsit ajung sa vad si eu minunatiile lui Brancusi. Era acel sentiment, cand citesti despre frumoasele monumente si locuri, despre vremurile pe care le-au infruntat, cand vezi pozele in manuale, pe internet, la televizor,…..dar in final ramai cu dorinta arzatoare ca ai fi vrut sa le vezi si tu, sa le simti si tu, sa le atingi si tu.

Pentru mine a fost o multumire pe care nu o pot descrie, sa pot ajunge in locuri unde nu credeam ca pot ajunge. Acesta a fost un pas mic, a fost doar inceputul.

Prima oprire a fost la Coloana Infinitului. Parcul in care se afla era curat ca lacrima, iar monumentul pur si simplu sclipitor.

Coloana fara Sfarsit sau a Recunostintei, cu o inaltime de 29,35 metri, este realizata din 15 module romboidale din fonta, fixate pe un ax din otel si este considerata un fel de "testament spiritual" al lui Constantin Brancusi. Coloana creata prin suprapunerea unor elemente simetrice, este inspirata din stalpii caselor taranilor romani. Coloana este un adevarat axis mundi menit parca sa sprijine in vesnicie bolta cerului.

Brancusi a cioplit mai multe coloane din lemn, inca din 1918, dar socotea ca doar coloana din metal de mari dimensiuni a atins un caracter de perfectiune definitiv.

Coloana, care aminteste de brazii descoronati din cimitirele gorjene, simbolizeaza recunostinta fara de sfarsit fata de eroii gorjeni cazuti in timpul Razboiului de intregire.

Brancusi a cioplit el insusi in august 1937 modelul din lemn de tei al unui modul inalt de 1,80 m. Conceptia tehnica a monumentului ii apartine inginerului Stefan Georgescu Gorjan, care a coordonat in 1937 operatiile de turnare a modulelor si frabricare a stalpului la Atelierele Centrale Petrosani, in perioada sept-oct, precum si montajul de la Targu Jiu din oct-nov. Alamirea s-a realizat in iun-iul 1938 sub supravegherea artistului.

Coloana a fost inaugurata la 27 oct 1938. In anii 50 s-a incercat daramarea ei, fara succes. A fost remetalizata in anii 1965-66, demontata in sept 1996 si restaurata in dec 2000.

Despre acest monument, Brancusi scria: “Coloana fara sfarsit este asemeni unui cantec etern care ne duce in infinit, dincolo de orice durere si bucurie factice”.

Constantin Brancusi (1876-1957) a fost fara indoiala un sculptor desavarsit, cu o influenta deosebita asupra viziunii sculpturale a epocii sale, nascut in judetul Gorj.

Celelalte doua opere ale sale se gasesc in Parcul Central. 

Poarta Sarutului, cea de-a doua componenta a Ansamblului de la Targul Jiu, are o inaltime de 5,13 m si lungime de 5,45 m si a fost realizata din travertin de Banpotoc, cu contributia a doi cioplitori in piatra. Ca semnificatie, reprezinta trecerea spre o alta viata, iar motivul de pe stalpi reprezinta ochii care privesc in interior.

Happy....baby!

Daca tot eram la locul potrivit….pupiceii inainte!

Cea de-a treia - Masa Tacerii, este realizata din calcar si se spune despre ea ca este masa la care soldatii stau inainte de confruntarea cu inamicul. De altfel, intregul ansamblu este un omagiu adus soldatilor eroi decedati in timpul primului Razboi Mondial. Masa Tacerii este urmata de Aleea Scaunelor, simbolizand martorii fara implicare ai razboiului.

Aleea Scaunelor leaga Masa Tacerii de Poarta Sarutului. Axa care pleaca de la Masa Tacerii, prin Poarta Sarutului si se opreste la Coloana Infinitului, Brancusi a denumit-o „Calea Eroilor” si simbolizeaza drumul parcurs de la inceputul pana la sfarsitul vietii. 

Aleea Scaunelor

Aleea Scaunelor

De la Masa Tacerii, am luat-o frumos pe aleea de langa Jiu, catre faimoasa insulita (unde stiam ca au facut nunta Andra si Catalin Maruta). Foarte frumos amenajata, dar mai ales restaurantul este mirific. Si sa rezist eu, sa nu ma pozez pe covorul rosu intins special pentru mine? Neah…..

 Dar ce era mai grav (daca nu chiar foarte grav), era ca déjà trebuia sa gasim un loc de cazare. Dupa prima zi, atatia kilometrii, atatea treceri de la o temperatura la alta (de la pesteri), oboseala isi spunea cuvantul.

Am plecat din Tg Jiu, convinsi ca putem gasi ceva la iesirea din oras. Eram si mai convinsa ca a doua zi voi trece Carpatii…cand colo….i-am trecut “din prima seara”. Nu reuseam sa gasim ceva, zona era destul de pustie, pe langa faptul ca-ti dadeai seama ca nu abunda in bunastare.

Obositi, eu una un pic crispata, nu puteam decat admira Defileul Jiului, ca de pensiuni nici vorba. Peste tot numai tuneluri de minerit, unele erau chiar pentru trenurile de calatori, per total insa mi s-a parut mai abrupt, si mai stancos in comparatie cu Defileul Oltului.

Am ajuns si la Lainici….unde nu aveai unde sa arunci un ac. In pajistea dinaintea Manastirii, era un chefalau de rromi, de zici ca era vreo sarbatoare. Acolo era si o pensiune….insa am tinut cu toata oboseala inainte. Pentru moment am oprit si la Manastire (la poarta ei, de fapt), dar am renuntat la vizitarea ei, pentru ca déjà eram ingrijorata.

Intr-un final am ajuns tocmai in Petrosani, si am reusit sa ne cazam la un hotel aflat la intrarea in oras. Am mai avut putere sa iesim si in oras, sa mancam. M-a impresionat foarte placut central orasului. Partea pietonala era in plina amenajare, cu tot cu fantani iar bisericile erau frumos luminate. Oamenii erau destul de linistiti si foarte primitori. 

Ce sa-mi faci....mi-a placut taboul!

Privelistea magnifica din balconul nostru

Petrosani

Petrosani