Am ajuns destul de repede
si la urmatoarea oprire, Pestera
Muierilor.
Insa acolo am asteptat cam o ora sa intram. Aici
m-am bucurat ca am vazut mai multe lucruri, mai frumos organizate decat la
Polovragi, cu explicatiile aferente. Frecvent, am mai practicat si mersul
piticului si ne amuzam de faptul ca tot ce vedeai in fata era dosul cuiva…cu
speranta ca inainte de a intra in pestera sa nu se fii omenit cu niste fasole
la restaurantul de la intrare J. Bineinteles ca erau si
zone unde ramaneai atat cu gura cascata cat si cu privirea in sus….cum ar fi in
Sala Turcului. Temperatura a fost destul de scazuta, dar iti puteai reveni
foarte usor la iesire. Si la iesireeeee….am constatat ca aveam ceva de mers pe
jos pana la masina….eh daca stiam eu ca-i one way…
Pestera Muierilor contine originale podoabe (concretiuni calcaroase) ce dau fantezie si
splendoare pesterii. In Pestera Muierii se intalnesc impresionante forme ale
reliefului carstic: Bazinele Mici, Orga, compusa din stalagmite unite cu
stalactite, Domul Mic, un fel de castel straniu. Urmeaza Altarul cu
stalagmite-coloane foarte apropiate intre ele, Cupola altarului, asemanatoare
unei catedrale fantastice pe care stalagmitele urca intocmai ca pe o scara,
Amvonul, Cascada Impietrita, la care accesul se face pe branci, Sala Turcului,
Candelabrele Mici si Domul Mare. Sala turcului gazduieste "un Mos
Craciun", in fata caruia apare Cadana, un nud feminin deasupra caruia
coboara din plafon un urias cap de pasare de prada, cu ciocul deschis
amenintator. Urmeaza o camera denumita "Dantela de Piatra" si apoi
Sala Minunilor, lungimea drumului parcurs fiind de circa 1100 de metri.
Amplasata intr-un loc salbatic
si avand mai multe intrari, din care una ofera un excelent punct de observatie
asupra campiei din sud, iar alta deschizandu-se spre padurile dese ale
Parangului, Pestera Muierilor a fost o cetate naturala, un punct de rezistenta
pentru locuitorii asezarilor invecinate de-a lungul zbuciumatei lor istorii.
Electrificarea facuta in anii 1963 si 1978 a
transformt pestera in cel mai popular
si mai vizitat obiectiv speologic din Romania, cu toate ca, in ce priveste
dimensiunea, frumusetea si calitatea amenajarii, Pestera Muierilor, cu o lungime
de peste 3500 metri, a fost de mult depasita; ea continua sa fie capul de afis
al speoturismului romanesc, avand anual zeci de mii de vizitatori.
Situate in apropiere, dar prezentand un nivel mai ridicat de carstificare, sunt si alte pesteri mai mici, cum ar fi Pestera Corbului, Pestera Parcalabului si Pestera Iedului, supranumite si Pesterile de la Baia de Fier.
Se pare ca primele informatii
scrise despre Pestera Muierii dateaza din 1870, cand arheologul Al. Odobescu a mentionat-o intr-un chestionar arheologic.
De atunci, intr-o perioada de peste 100 de ani de cercetari, s-au strans multe
informatii de natura stiintifica si documentara, ce demonstreaza descoperiri
arheologice, paleontologice, geomorfice, biospeologice si mineralogice
valoroase. Acestea reprezinta peste 95 % din lungimea de 3566 m a galeriilor pesterii. Din motive practice si
din cauza locatiei suprapuse ale galeriilor, le numim etaje superioare si
inferioare.
Orientarea generala de nord-est
a intregului sistem de galerii este datorata fisurii ce a permis apelor raului Galbenul sa treaca prin roca si
sa formeze aceste galerii. Se poate intra in Pestera Muierii prin trei locatii,
intrucat pestera are o gura si in partea de nord si de est si de sud. Ultimele doua intrari reprezinta un loc unde
apele fostului rau subteran ce obisnuiau sa curga prin versantul de nord revin
la viata. Astazi, raul Glabenul nu mai are un traseu subteran iar procesul de
carstificare este continuat de apele ce se aduna de la ploi si topiri ale
zapezilor.
Intrand in pestera prin partea de nord,
la aproximativ 130 de m poti descoperi stalagmita in forma de cupola mica, la
stanga careia se afla Sala Altarului, bogata in concentratii, plafonul
acestei locatii terminandu-se cu o gaura de legatura la o inaltime de 17 m. Mergand
in aceeasi directie, o galerie plina de numerosi bolovani duce spre gura de est
a pesterii, numita Poarta Altarului, ce infatiseaza versantul
abrupt a Cheilor Galbenului.
Galeria principala, numita Galeria Electrificata, devine din ce in ce mai spectaculoasa daca mergi inainte spre sud, asta pentru ca poti vedea multe concretiuni ale plafonului, precum si bazine ce sunt cateodata pline cu apa, numite Bazinele Mici, si Bazinele Largi. La 270 de m departare se afla intrarea in Sala Turcului, una din cele mai frumoase locatii ale etajului superior. Poti vedea stalagmite uriase, domuri, concretiuni pe pereti si pe plafon, unele forme chiar au primit denumiri precum Mos Craciun, Turcul, Sotia turcului etc.
Daca treci printr-un coridor ingust si
treci de un prag urcand o scara de metal, intri in asa zisa Sala a Minunilor,
nume dat din cauza numeroaselor microbazine si din cauza stalagmitelor si
stalagtitelor in forma de lumanare, forme ce impodobesc practic aceasta
incapere.
Parcurgand drumul inapoi spre galeria principala, poti sa mergi prin Poarta Mica, o portiune unde zidurile si plafonul sunt foarte apropiate, formand un mic pasaj prin care poti sa ajungi la Sala Guano. Peretele din partea estica prezinta o serie de galerii ce reprezinta un adevarat loc de refugiu pentru fauna pesterii, avand in vedere ca acel loc este mai putin accesibil pentru turisti si ca nu este inca electrificat.
Parcurgand drumul inapoi spre galeria principala, poti sa mergi prin Poarta Mica, o portiune unde zidurile si plafonul sunt foarte apropiate, formand un mic pasaj prin care poti sa ajungi la Sala Guano. Peretele din partea estica prezinta o serie de galerii ce reprezinta un adevarat loc de refugiu pentru fauna pesterii, avand in vedere ca acel loc este mai putin accesibil pentru turisti si ca nu este inca electrificat.
De la Sala Guano mai sunt doar 40 m pana
la iesirea din pestera. Trecand prin poarta de sud, se poate vedea versantul ce
da intr-o pajiste terasata.
Etajul inferior, impartit in doua
sectoare de catre aluviuni, reprezinta un adevarat interest stiintific. Din
acest motiv, Pestera Muierilor a fost denumita Rezervatie Speologica in 1955 si Monument de Rezervatie
Naturala.
Sectorul de nord este compus dintr-o retea de labirinturi ce au o lungime de 1650
de metri. Intrarea se face printr-o galerie ingusta, deschisa in partea
de vest a etajului superior, la aproximativ 30 de m de intrarea din partea
nordica. Daca te
tarasti pe o portiune mica de circa 2 metri, poti ajunge intr-o incapere mica
iar acolo exista o gaura de legatura catre Sala Electricianului.
Este dificil de descris acest
sector al pesterii din cauza conexiunilor in forma de cruce ale galeriilor din
aceasta zona. Cu toate acestea, se poate considera ca Sala Electricinaului e
incaperea principala din sectorul de vest iar Galeriile Bazinelor si Excentricului
sunt cele principale din sectorul de est. Ele sunt caracterizate printr-un grad
mare de aluviuni si prin prezenta unor gropi de adancimi diferite variand intre
10 si 15 m, precum si printr-o varietate exceptionala de concretiuni. Acestea
ating punctul culminant in Sala Rosie a Luminii, unde exista un mineral
rar, facut din fosfo-carbonate de calciu, ce ia toate formele cunoscute ale
calciului: stalagmite, stalactite, valuri, concretiuni ale peretelui si a
podelei etc.
Galeria Ursilor isi are numele de la
numeroasele ramasite de schelete ale fosilelor mamiferelor din perioada
cuaternara, mamifere ce erau in mare parte ursi de pestera. Marea varietate si
numeroasele concretiuni in calciu fac ca aceasta galerie sa fie una de tinut
minte. Peretii ei sunt impodobiti cu hierloglife, piei de leopard, cosoroabe si
linguri.
Sala Perlelor are un tavan jos, in unele locuri poate sa fie sub 1 metru, si prezinta o minunata perdea de piatra la intrare, cunoscut sub numele de Valul Miresei. Podeaua are forma unui mosaic, din cauza numeroaselor cristale si perle de pestera.
Daca ai alege sa nu cobori pe scara de metal care duce spre sectorul de sud si ai merge la stanga si ai trece de un prag de 2, 5m, ai ajunge in asa numita Sala Musteriana. Acesta este locul unde arheologii au gasit dovezi care demonstreaza ca pestera a fost locuita de om in Mijlocul Paleoliticului si Paleoliticul Superior.
Sala Perlelor are un tavan jos, in unele locuri poate sa fie sub 1 metru, si prezinta o minunata perdea de piatra la intrare, cunoscut sub numele de Valul Miresei. Podeaua are forma unui mosaic, din cauza numeroaselor cristale si perle de pestera.
Daca ai alege sa nu cobori pe scara de metal care duce spre sectorul de sud si ai merge la stanga si ai trece de un prag de 2, 5m, ai ajunge in asa numita Sala Musteriana. Acesta este locul unde arheologii au gasit dovezi care demonstreaza ca pestera a fost locuita de om in Mijlocul Paleoliticului si Paleoliticul Superior.
Legenda
La baza denumirii pesterii cu
apelativul de a Muierilor se afla doua legende:
Prima spune ca, in trecutul istoric,
atunci cand barbatii in putere plecau sa apere tara de navalitorii veniti de
aiurea, femeile luau in graba copiii si batranii pentru a se adaposti in
pestera pe atunci numai de ei stiuta, unde ramaneau ascunsi pana la trecerea
urgiei.
A doua versiune sustine ca denumirea de
Pestera Muierilor ar veni de la faptul ca in zilele uscate de seceta verii,
femeile se asezau sa toarca langa la gura cavitatii, unde aerul ce rabufnea din
interiorul ei le-ar fi usurat mult munca de rasucit a firului. Unii sustin ca
obisnuiau sa patrunda chiar si mai spre interior, in gururile cu apa, puneau
inul si canepa la topit.
Program de vizitare
1 mai – 1 octombrie (zilnic): 9:00 –
20:00 (ultima intrare ora 19.00) luni – marti: pauza 13:00-14:00
1 octombrie – 1 mai (zilnic): 9:00-17:00 (ultima intrare ora 16.00). Se poate intra din ora in ora in grupuri de la 4 persoane adulte pana la 100 persoane.
1 octombrie – 1 mai (zilnic): 9:00-17:00 (ultima intrare ora 16.00). Se poate intra din ora in ora in grupuri de la 4 persoane adulte pana la 100 persoane.
Pret Bilet: Adulti – 10 lei, Taxa foto-video – 10 lei
